Era seara si ma intorceam acasa de la un prienten drag care ma invitase la el sa ii repar calculatorul si totodata sa impartim un vin bun cald si aromat.
In drum ma intalnesc cu niste amici care m-au invitat sa mergem sa savuram ceva la un pub. Am refuzat bineinteles, nu pentru ca bausem vin putin mai devreme, dar pentru ca eram obosit. Toata ziua nu am facut decat sa instalez un afurisit de windows. Mi-a luat mai mult timp sa ii salvez fisieres decat instalarea in sine. Printre fisierele salvate mai arau si niste poze dintr-o zona de razboi. Intradevar, unele erau extraordinare si spun asta dupa ce ma uit cam la doua treimi din ele. Imi incarcasem memoria cu niste imagini destul de puternice. Nu am mai apucat sa le termin de vazut pentru ca imi era destul de somn. Asa ca m-am culcat. Dupa ce ma fosnesc in pat, chit ca eram obosit ma tot ducea gandul la acele poze care unele erau facute din aer, altele la sol, altele in amurg, altele cu oamenii de acolo, si lista continua.
Intr-un final adorm. In vis se facea ca eram intr-un loc asemanator unui avion, la mare altitudine dar stateam in loc. Era un loc imens. Privelistea era extraordinara. Era o zi insorita si datorita acestui fapt puteam privii in jos pe planeta unde vedeam ceva unic si frumos. Era tot una de cladiri imense sub forma de labirint. Eu impreuna cu niste persone, care erau imbracate in haine de militar, ne decidem sa sarim cu parasuta. Ne luam vant toti odata si ne desprindem de acea nava imensa. Primul sentiment a fost de frica dar apoi s-a transformat in adrenalina. Ma uitam in jos si briza de aer cald imi mangaia trupul. Vantul imi soptea in urechi alintari. Soarele imi atingea corpul cu cele mai gingase raze. Nu imi venea sa cred. ZBURAM!!! Pluteam in aer! Era asa de bine. Am mai visat ca zbor dar niciodata asa. Era mai real decat imi puteam imagina. Era un sentiment cu totul diferit de celelalte lucruri de pe pamant. Pe spate ma apucau furnicaturile iar un fior imi strabate trupul. Inchid ochii si ma intorc cu spatele. Soarele era atat de puternic incat vedeam un portocaliu-galben prin ploape. Corpul se mula dupa frecarea cu aerul si imi dadea senzatie ca as fi stat intr-un pat facut din pene. Deschis ochii si vad cerul albastru inchis si clar. Momentele acelea in cadere libera erau unice, parca ma trezeau la viata. Ma intorc inapoi cu fata spre pamant si observ ca trebuie sa deschid parasuta. Mai era putin si intram printre acele blocuri “zgarie-nori” care erau patratoase si mai mari decat ne putem imagina. Parasuta se deschide repede si ma balanseaza in aer facand slalom printre daramaturile blocurilor. Coborarea cu parasuta a fost la fel de palpitanta ca si cadearea in aer liber. Nu imi venea sa cred cat de bine si liber ma pot simtii. Drumul pana a atinge pamantul a durat mult. Odata ajuns la sol un somn si o melancolie placuta ma inunda provocando-mi o liniste sufleteasca unica si profunda. Colegii militari ma trezesc si ma mai intreaba daca mai doresc sa mai sar. Nu mai stam pe ganduri si “urcam” iar in acea nava.
M-am aruncat de vreo 3-4 ori pana sa ma trezesc. De fiecare data era acelasi sentiment cu arome diferita. Fiecare cadere libera avea alt gust. Toate erau atat de puternice incat jur ca erau adevarate. Tresar din vis si observ ca inima imi bate puternic. Asta cred ca era cauzata din caderea libera in care eram.
As mai fi vrut sa mai visez asa ceva in fiecare noapte. Macar in vise sa traiesc fericit.