Da, a fost ziua! Am mai imbatranit cu un an. Am schimbat sufixul si nu prefixul. Pare absurd dar nu imi doresc sa mai inaintez in varsta. Nu vreau sa accept ideea de a parasi aceasta lume minunata. Imi pare rau ca totul are un sfarsit.
Pentru ziua in care am implitit inca un an in plus nu mi-am dorit sa am o super petrecere surpriza sau sa vina prietenii calare sa bea si apoi cand sa vina ora 12 sa imi tipe ca e ziua mea si apoi rag (ca magarii) in cor pe melodia “La multi ani!”. Nu imi doream cadouri super scumpe sau chiar deloc de la nimeni. Imi doream doar sa am o zi normala, o zi linistita, o zi simpla, sa ma simt eu special pentru mine nu pentru nimeni alticina sau sa fac pe altii sa se simta bine. Asa si a fost 
. A fost o zi linistita in care am avut parte de liniste. M-am simtit extraordinar de bine. Inchideam ochii si traiam clipa. Simteam ca zbor.
Cadouri … ce cadouri? De dimineata, pe la ora zece, suna cineva la usa. Nu ma deranj sa raspund. Patul era prea cald ca sa il las sa se raceasca pentru cateva momente. La calculator rula unul din serialele preferate. Nu dupa mult cineva raspunde la usa, era mama care deschisese pentru a urca posta. Nu dureaza mult si aud usa de la intrare cum se inchide, apoi intra mama pe usa cu o cutie portocalie. Scria pe el “Jazztel”. DA! Era routerul cel mult astepta. Il instalez repede si voila! AM NET DUPA 2 luni de zile. Poate sa fie primul si ultimul cadou (daca pot sa ii spun asa) in ziua aceea.
Asa a trecut ziua mea. Repede, plina de liniste si frumoasa.
